Cafea

Am baut astazi foarte multa cafea, doar ca sa vad daca imi mai bate inima.
Da, ciudata licoare. Te innebuneste; iti comprima dorintele, iti revitalizeaza vointa si iti da energie pe intreaga zi, cu pretul unui accident cardio-vascular intr-un moment inoportun. Evident se merita riscul, tinand cont ca o viata traita fara verva, nu este placuta; moartea ramanand inevitabila, evident voi alege calitatea in defavoarea cantitatii.
E intuneric aici, nu in modul apasator, mai degraba intim. E doar o camera obscura, cu peretii de un alb vechi si crapat, un tavan albastru delimitat de cea mai inestetica banda aurie vreodata aplicata pe un beton comunist; o masa asteapta in mijloc, cu un calculator prost si o scrumiera. Si cafeaua.
Scriitor de mana a zecea, nu sunt in stare sa organizez cuvintele in propozitie fara sa sune ca un stranut; poate ma voi perfectiona in timp.
Partea cea mai trista este ca am ajuns in imposibilitatea de a continua. Blocajul scriitoricesc, am aflat ca exista, si se manifesta asemenea unei mineriade. Imi marsaluieste pana in centrul inspirational si face revolutie nefasta.
In asemenea situatii nu stiu despre ce sa mai scriu prost si neinspirat.
cred ca despre cafea e bine.