Privind sfîrşitul cu ochiii închişi, te rogi la un necunoscut, speri la un rai nedovedit şi te temi de un rău absolut.
De ce trebuie sa fii ameninţat de perspectiva pedepselor eterne pentru a face ce este bine?

Cugetari Profund Analitice

Universul este construit dupa reguli. reguli clare, chiar daca nu le putem patrunde sensul, nu inseamna ca suntem neoranduiti..
in momente de reverie ai impresia ca intelegi. de fapt chiar intelegi, intelegi tot. si apoi uiti. iubesti ce vezi, iubesti ce nu vezi. suntem inconjurati de perfectiune mascata. perfectiune ascunsa sub groase straturi de rugina perfecta, scufundata in mlastina perfecta, nevazuta de cinicul perfect si admirata de ochiul perfect al nebunului perfect.
Estetica nu exista. estetica este o inventie a celor invinsi pragmatic. Omul este programat sa aprecieze din punct de vedere estetic functiunea. Natura nu este frumoasa. la baza. natura este motorul perfect, intr-o perpetua dinamica si evolutie. este superba prin felul in care toate componentele se asambleaza impecabil. si de ce este o frunza atat de frumoasa? Pentru ca functioneaza. De ce avem o scarba inexplicabila fata de plantele artificiale? Pentru ca nu respira. sunt pur estetice..dar noi iubim estetica, nu? nu.
Orice lucru este frumos daca si numai daca functioneaza. Motiv pentru care lumea ar trebui sa se concentreze mult mai intens pe functiune, si sa studieze acele lucruri inexplicabil de frumoase aparent strict formale.
Cauta forma si nu o vei gasi. cauta functiunea si forma ti se va arata..

Introspectiv

Am traversat timid întreg coridorul. Picioarele mă dureau; acoperite de milioane de răni, de la străbătut prea multe cioburi. Ciudat cum doar după mulți ani am realizat că mă aflu într-un tunel, că peisajele fantastice pe care le vedeam în jurul meu, peisaje ce păreau accesibile, erau doar pictate pe piatra rece. Iluzia libertății.
În capătul destinului era o ușa! Banală, dintr-un lemn puțin prea închis, mă invita înspre altceva. Am deschis-o tremurând și am văzut o oglindă.

Violență gratuită, teatru ieftin

Și a venit momentul cel mai crunt. Să renunți. A te lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). A nu mai dori; a înceta în mod voluntar. A renunța să participe. A înceta de a mai râvni (la ceva). A te retrage în mod benevol. A înceta de a practica, de a exercita. A înceta de a mai întrebuința.
Jocul meu e unul fără victorie, să-i spunem antrenament.
Momentul e unul oportun inevitabilului abandon. Cine a zis vreodată că nu știu să pierd?!?!
E timpul pentru o retragere elegantă, regele răsturnat discret lovește tabla. Pionii sunt în stare de șoc, regina doar zâmbește cu speranță în ochi; înspre nebunul de alb.
În jocul acesta, în care poți doar pierzi în diverse doze...e doar o parte frumoasă: violența gratuită, constantă, sânge să fie.

Delicios

Nu mai suport, totul să treacă pe lângă mine, Fortuna, ca o curvă ce îi, m-a șters din agendă.
Mi-e dor de după-amiezile lungi de vară, când leneveam prin parcurile urbei, neștiind ce e viața, sau mai degrabă, pentru câteva ore uitând ce e viața, răsfoiam o filosofie grecească, un cântec mut.
Blocul ăsta din beton mă apasă mult prea tare, nu am mai ieșit din casă deja de zece zile; mâncarea și băutura și țigările mi le aduc colegii. Dorm câte zece ore pe zi. Noaptea e cel mai greu.
În facultate mi-am băgat picioarele complet deja, în viață cu totul..urmează.
Ai plecat de lângă mine și nu mai am nimic, erai reperul meu. Singurul lucru de care mă mai puteam agăța.

HAHAHAHAHAHAHAHAHAHA, ce faină îi senzația asta de cădere liberă. Pot cu toată sinceritatea să vă spun că vă urăsc. VĂ URĂSC!! Dronele naibii, nu aveți nimic sfânt pe lume, trăiți în lumea voastră atât de îngustă, pe banii părinților, fără vreo perspectiva de viitor, care să justifice măcar marginal, mizeria asta autointitulată: Studii superioare. Dar nu ați cunoscut vreodată fericirea, deci nu știți cum e să o pierzi, si pierzi totul. Nu fii trist că s-a sfârșit, fii recunoscător că s-a întâmplat. CĂCAT!!! O să mă arunc pe geam, o să mă arunc pe geam!!! Ridic ruloul, o să sar. Dar ceva mă împiedică. Ridic ruloul, văd bascula, cip cirip mânca-mi-ai pula.

Home is where yor heart is

Am mers singur pe o stradă aglomerată, lumea mă observă, suficient cât să nu se lovească de mine, să mergem într-o zi în centru, să ne lovim de oameni.


Somnul mă fură întotdeauna odată cu răsăritul, trăiesc noaptea mai mult.
Noaptea e alb-negru. Și gri, mult gri..


Am mers singur pe bulevard, noaptea, nu era nimeni care să mă evite. Noaptea ești mai singur, toți ceilalți dorm.


Mergeam singur pe străzile negre, ploua mărunt; un sacou greu mă trăgea în jos. M-am oprit sub o copertină masivă încercând să găsesc o țigară uscată in pachet. Am fumat, visând la o cafea. Nimeni nu face cafea la așa o oră târzie. Am mers mai departe, am mai fumat o țigară, pauză cu pauză, copertină cu copertină înaintam încet, hainele îmi deveneau tot mai grele de la ploaia mult prea insistentă.


Orașul capătă o atmosferă aparte la lumina rece a lunii, fără culori, fără oameni, doar clădiri, câte o mașină gri si sunetul pașilor tăi. Când plouă, noaptea e mai crudă cu tine, orașul se spală, se curață, și cumva reușește să îți dea impresia că oamenii sunt mizeria de care încearcă să scape.


Era târziu, nu știam exact pe unde puteam să mă întorc acasă. M-am oprit sub un bloc de beton, sa caut o țigara prin sacou. Era al naibii de ud, mergeam prin ploaia maruntă și deasă deja de două ore. Țigările umede, rele, dar fumabile. Exhalam un tutun și am văzut-o. A venit la mine sub copertină, am întrebat-o ce vrea.


Ce faci?
Te căutam.
De ce?
Să îți fur inima.
Îmi pare rău, am lăsat-o acasă..
Acasă la cine?

Estetica Uratului

Atat de des am vazut estetica uratului dezvoltata..
Deja fiind suprautilizata, isi pierde din puterea de convingere, uratul poate fi frumos doar in unele contexte, in unele doze. Nu vrem sa fim inconjurati de urat ironic si critic. Vrem ars gratia artis. Vrem frumos, altminteri e doar urat.