Ce stia Faust?

Pe strazi pustii, asteptam pe cineva sub un felinar singuratic, in cel mai urban peisaj. Din umbra si-a facut aparitia ceva, ceva negru dar orbitor. Cu tinuta eleganta si furie mi-a zambit. Mi-a intins mana; nesigur i-am acceptat strangerea stiind ca avea sa imi zdrobeasca oasele.
-Cine esti? am intrebat, stiind deja raspunsul.
-De ceva vreme iti sunt umbra.
-Si cu ce te pot ajuta?
-Iti vreau sufletul. mi-a raspuns sec.
-Si de ce ti l-as da?
-Ma gandeam sa jucam un meci de sah, daca te infrang imi dai sufletul, iar daca nu, iti voi da orasul.
-E al tau? am intrebat nedumerit.
-Evident.
Nu puteam sa refuz provocarea.
-Dar te pricepi la frumosul joc? m-a intrebat usor contrariat.
-Nu in mod deosebit.
-Si de ce ti-ai risca sufletul, stiind cat de usor il poti pierde?
-Un oras...Ce e un suflet pana la urma? Il poti simti, mirosi, gusta? Nici nu sunt sigur ca l-am avut vreodata, in schimb ce imi oferi tu..
Am gasit cea mai intunecata cafenea, am fost serviti gratis. Cred ca era a lui..
Am inceput un joc imposibil, iar dupa o ora am fost invins. M-a salutat politicos printr-un zambet malitios, si-a pus paltonul si palaria, dupa care a plecat fluierand.
-Si sufletul? am strigat in urma lui.
S-a oprit in dreptul usii.
-Tare esti grabit sa scapi de el. a observat acesta.
-Nu e chiar asa, dar cred in demnitate si onoare. Ma simt obligat sa imi respect cuvantul. Fairplay.
-Nu te impacienta, sufletul mi l-ai daruit cand ai acceptat provocarea..jocul a fost doar pentru presa. Cauta-ma luni pe aici in jurul orei 8, avem treaba, si nu iti face griji..munca asta e... O sa iti placa!

k fea

cafeaua e murdara si rea viciata si daunatoare artificiala si nu numai dar e atat de natural sa o savurezi dulce si neagra sintetizeaza perfect impreuna cu tigara intr-o cafenea intunecata delicioasa decadenta

Scena

Tremura. Il privea mancand cu o nonsalanta agasanta. Si-a mai aprins o tigara, incerca sa se abtina din a isi trada sentimentele. Era un imbecil de proportii, atat de ingamfat!! Isi simtea inima ca un ciocan, o doza absurda de adrenalina a facut-o sa se contorsioneze. Nu mai putea sa il vada asa.. A sfarsit dintr-o data toata sarada:
-Esti un gunoi, o mizerie!
Zarurile erau in aer. O profunda stare de liniste a cuprins-o dintr-o data. S-a uitat in ochii lui negri si galbeni, strabatuti de vene bolnave.
Era socat.
-Poti sa uiti ca exist, eu asa voi face cu tine. Te-am omorat!
-De unde ostilitatea? A intrebat coplesit de situatia neasteptata.
-Stiam ce faci inca de la inceput, te-am lasat sa ma minti, voiam sa vad cat de departe ai putea merge. Acum ma uit in ochii tai si nu vad altceva decat intuneric, intuneric putrezit, murdar.. Stiu totul din prima zi, cand mi-ai zambit increzator si mi-ai cerut o hartie cu zece cifre.
-De ce m-ai lasat? Trebuia sa ma opresti! Crezi ca mi-a venit natural sa iti fac asta? s-a surprins el urland.
-Am refuzat sa cred ce mi s-a zis cand am fost avertizata in privinta ta.. Era ultimul meu dram de inocenta, trebuie sa intelegi, era important.. Tu nu mai contezi, de fapt nu ai contat niciodata, esti un prototip. Imi pare rau acum, simt prea multe, imi pare rau ca te urasc, imi pare rau pentru mine.
-Sa stii ca nu am avut de ales..
-Taci javra!!! Mi-e scarba de tine, te-am privit cum sistematic te-ai infiltrat in viata mea, m-ai mintit si manipulat pentru un motiv atat de.. josnic. Te-am lasat. Si tu! Tu, prost orgolios si credul, ma vedeai atat de proasta, atat de inofensiva..
-Trebuie sa ma crezi, imi pare atat de..
-Acum mai pot avea incredere in oameni? Stii foarte bine ca ai fi mers mai departe, dar nu am rezistat. Stiu, mai erau multe de vazut, am fost prea slaba sa te mai indur.
El si-a luat palaria si a inceput lungul drum inspre usa.

in 500

Scriem un articol arhiscurt. Sa fim presa pe care o cere societatea actuala..Gresit: societatea actioneaza democratic din inertia maselor manipulate fin; a ii raspunde cerintelor este prostitutie intelectuala. Oare avem nevoie de proza arhiscurta? Am ajuns sa consumam un subiect in 500 de caractere?
A esentializa un mesaj inseamna a-l reduce la caracteristicile principale, doar ca a accepta reductia cuiva inseamna a te lasa condus.
Spirit de turma.
S-au descoperit legaturi intre cancer si gandit.

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema.

Forma nefondata

In spatele unor draperii visinii, o femeie murea strangulata. Umbrele diminetii jucau scene uimitoare de iubire bolnava pe podeaua de lemn ce scartaia jalnic sub apasarea crimei. Mirosea a cafea delicioasa, tigari scumpe si poate un croissant proaspat de la cofetaria de jos.
Un geamat i-a decorat buzele acum vinete.
A inteles de ce o facea..era singurul lucru pe care il mai putea face.
O privea fix.
Cu trupul ingenunchiat asupra ei, o tintuia de o pardoseala plina de riduri.
Ii simtea pulsul tot mai slab. Il prinsese de incheieturi si il tragea inpre ea, sa il simta mai aproape. Nicio clipa nu s-a impotrivit. Se uita in ochii ei si o vedea incandescenta. Era o flacara, in ambalajul ei de gheata. A strans-o pana cand i s-a racit privirea, iar in ochi nu a mai vazut decat propria-si reflexie.
Atunci a eliberat-o, dupa care i-a dat drumul..
S-a apropiat de o masuta neagra cu sticla, a stat pe un fotoliu ridicol de piele, a aprins o tigara, a luat o gura de cafea. Ii parea putin amara..
Privea in gol. Zambea.
Mainile ii erau unse cu deces si speranta, ochii nebuni de o fericire nostalgica ii sclipeau. A luat un cutit de pe masa, si-a desenat linii rosii pe incheieturi, dupa care a adormit.
Zambea.

B e e b l i c k

Vreau sa amintesc lumii despre secolul gri. A trecut mult de atunci, poate prea mult incat sa conteze.

Intotdeauna conteaza.

Am ajuns sa dominam lumea din turnuri lucioase si reci. Am evoluat dincolo de capacitatiile proprii. Ale noastre popoare au ingenunchiat umile intre ele; conducatorii viciati de propria putere si-au ridicat imperii aurii; religia desemnata minciuna a fost inlocuita de deceptie ridicata la rangul de religie. Prea multe culori artificale ne conturau existenta: eram legati intre noi prin cordoane virtuale. Oamenii nu mai aveau timp sa isi vada fetele, sa isi stranga mainile, sa isi creasca copii.. A fost o perioada pe cat de luminoasa pe atat de intunecata. Ne-am inrobit copii si fratii si parintii; si ei pe noi. In secolele gri a fost creat Marele Mecanism: "oameni pentru profit". A fost dominat initial de cateva minti, dar acesta crestea si asimila. Prin insasi fragmentarea lui a ajuns sa fie de neoprit: nicio forta nu mai centraliza puterea mecanismului..fragmentele sale se alimentau intre ele la infinit, iar acesta crestea si devena tot mai amplu si mai independent. Omul si-a creat un nou zeu, un zeu de care nu mai putea sa se detaseze.. In acele secole gri, omul si-a creat o colivie; si-a vazut prietenul strivit de gratiile inevitabilului, si asa a fost; iar prietenul, si el l-a vazut inchis pe om..si nimeni nu a mai fost liber.
Ne vom aminti intotdeauna cum cei ce au fost ca noi au s-au sabotat reciproc, pana in pragul unicului pacat: stagnarea. Dupa ce au vazut rezultatele actiunilor lor, le-au acceptat, si le-au numit `limite`.


Dar Marele Mecanism, prea mare pentru a noastra casa albastra, prea lacom pentru a noastra societate, a prabusit lumea intr-o mare saracie. Doar saracia a putut slabi indeajuns pe cei ce se agatau cu vehementa de independenta, incat sa ii poata consuma. Si asta a incercat sa faca.

Atunci omul si-a amintit de prietenul lui, la care i-a intins o bucata de paine. Si amandoi au inteles ca unele lucruri sunt mai importante decat altele. Aceasta a fost ingenuncherea bestiei. Omul a vazut ca poate trai fara firele ce ii teseau colivia. A zambit prietenului sau si au plecat in lume sa creasca impreuna.
Marele Mecanism s-a dizolvat, iar componentele acestuia s-au reasimilat in noua societate.

Acum ne amintim pentru a nu uita. O mare lectie am invatat, iar eroii anonimi au inteles ca tot ce conteaza, avem; iar tot ce nu avem, nu conteaza.

Sa nu privim cerul altfel? Putem sa ne afundam din nou in irelevante. Dar ce frumos este a scrie despre verde si roz, despre noi, cei ce am devenit, nu cei ce am fost inventati. Sa nu aducem inapoi curente si limite.

Omul priveste pe prietenul sau ca pe un prieten. Prietenul il priveste pe om ca pe un prieten. Sa nu uitam ca in fond suntem unul. Un brat, o voce, un suflet: o idee.

A fost greu la inceput

Era batran sau poate doar incaruntit inainte de vreme. Acest tanar, care citea Agatha Christie in fiecare seara, nu avea prieteni. Am mintit: nu citea Agatha Christie, nici macar nu vazuse filmele. Adolescentul acesta isi petrecea timpul interactionand cu un laptop. Dar prieteni nu avea. Nu avea pe nimeni. Era nemultumit de viata pe care o ducea, si intr-o zi s-a gandit la o idee buna: Sa renunte complet la lumea virtuala in care se ascundea si sa evadeze...Intr-un moment de vehementa a smuls din priza laptopul [era un macbook pro alb] si l-a aruncat in strada. Dupa ce a cazut multe etaje, s-a dezintegrat pe asfaltul rece intr-o simfonie de aschii hi-tech.

A fost greu la inceput. Avea foarte mult timp liber si nimeni cu care sa il petreaca.
A gasit cativa baieti marginalizati social cu care sa atarne, dar il plictiseau teribil. S-a refugiat in lectura pentru o vreme: Lev Tolstoi, Boleslaw Prus, Dan Brown, dar dupa un timp atingerea rece a filelor prafuite nu putea substitui o privire, o conversatie, un puls..
Lumea imaginara il chema inapoi. Jocurile, forumurile si filmele ii bantuiau noptile. S-a incapatanat. A inceput sa joace baschet. La inceput singur, dar dupa ce a petrecut suficient timp pe terenurile din oras, s-a imprietenit cu niste oameni.

Cu un spectru social mai amplu, a cunoscut oameni noi.. a devenit popular, iar fetele de toate varstele si culorile au inceput sa vorbeasca cu el. Barurile au devenit a doua lui casa...daca inainte nu se apropia de ele, acum nu mai se putea desparti[de ele]. S-a apucat de fumat si de baut...social doar. A intalnit o fata extraordinara. Extraordinar de proasta, dar extraordinar de buna. Impreuna cu aceasta si-a trait prima experienta carnala. Si a doua.

A renuntat la citit si la baschet. Garderoba s-a transformat intr-o masa neomogena de sclipici si culori. Mergea la sala acum..spre deosebire de scoala.

Aftercoltz

Marti. Am ajuns acasa pe la 21:00. Am mancat o conserva in fata unui film prost. Eram prea obosit pentru dus.

Miercuri. Deabia m-am trezit. Nu am mancat nimic, si am fugit la lucru. Am avut o zi foarte incarcata..am stors doar vreo doua ore de pauza din timul petrecut la birou, timp in care m-am amuza cu youtubeul de pe mobil. Ulterior a trebuit sa ma intalnesc cu Liza. M-a rugat sa o ajut cu mutatul, cu impachetatul mai exact. Dupa ce mi-am suprimat impulsul de a o strangula am refuzat invocand ceva scuza voit implauzibila si am sperat sa se prinda si ea de situatie. Sperante desarte. M-a sunat apoi George, ma chema la un biliard in ceva spelunca. M-am gandit ca o bere mi-ar prinde bine. Intotdeauna gandesc asa. Am atarnat pe acolo cateva ore si m-am intors acasa pe la 00:00. Am adormit.

Joi. Am reusit sa ma trezesc bine. Dupa un mic dejun si un dus am plecat la birou. Am terminat la 16:00 si am plecat spre casa cu gandul unor cumparaturi. Intamplarea a facut ca am interactionat agresiv cu un tramvai cand ma apropiam de supermarket. Am murit pe loc.

Mi s-a spus ca trebuie sa mai bantui lumea cateva luni, sa ma obisnuiesc cu noua mea forma, inainte sa imi fie permisa ascederea spre planuri superioare. E foarte plictisitor.
Am petrecut primele zile spionand oamenii. Am inceput cu cunoscutii, dar apoi mi-am extins aria inspre oricine mi se parea ineresant. Dar dupa o saptamana m-am lasat plictisit si de activitatea asta.Cu alte spirite nu puteam interactiona..mi s-a spus ca e ceva legat de vibratii diferite ale energiei;ca doar prin evoluarea intru omogenitate permite accesarea intregului. Nu am inteles nimic. Mi s-a spus ca e normal, si ca doar dupa ce te inalti spre forma absoluta a existentei poti intelege complexitatea fenomenologiei anterior explicate.
Urmatoarea perioada am petrecut-o prin cinematografe...cel mai frustrant lucru era ca, fiind imaerial, nu puteam vedea filme 3D; nu aveam cum sa tin ochelarii. Neavand forma fizica a inceput sa ma oboseasca. Nu aveam nevoie de somn, astfel zilele mi s-au lungit..si singurele satisfactii de care puteam avea parte erau de factura intelectuala. In timp incepe sa iti fie dor de superficialitatea inerenta a omului.

A mai trecut o luna: imi urasc viata, sa lipsa ei. Mi-e dor de un dus. Mi-e dor de youtube. Dati-mi biliard si bere.

A mai trecut o luna: daca as putea, m-as sinucide!

A mai trecut o luna: ~X(

2013

Doar o alta zi a cuiva.
Era o seara nesemnifiativa, la fel ca restul. Hera era o tanara frumoasa din unitatea rezidentiala 6801. Hera isi citea atenta horoscopul pe ziua urmatoare; era ridicol cum inca mai credea in speculatiile respective. Se plictisea crunt in general, de aceea am spus anterior ca era o seara nesmnificativa. Trebuie sa fii foarte plictisit incat sa astepti o imbecilitate de horoscop pentru a te scoate din apatie. A adormit goala pe canapea pentru ca nu avea pat si pentru ca era foarte cald. Prea cald. Toata povestea cu incalzirea globala s-a dovedit partial reala. Hera nu era un etalon pentru inteligenta, lucru care se poate deduce din pasiunea ei pentru horoscoape, dar suficient pentru a constata o clima dereglata; si mult prea calda. S-a trezit la insistentele unui telefon mobil. Era un model vechi cu butoane. Celalalt l-a pierdut. A iesit in strada. S-a strecurat prin traficul pietonal imposibil..pana si-a gasit un taxi. In ciuda faptului ca era vechi si mirosea a bere, probabil din seara precedenta, l-a luat. Era singurul. A ajuns cu greu la scoala. Transpirase deja abundent.Taxiul nu avea AC.

Adolescentii hormonati ii complimentau sanii, reliefati puternic de petele inchise de pe tricoul kaki. Nu era populara; nu stia sa fie seducatoare in modul adolescentin: nu avea o voce ascutita, nu purta culori stridente, nu se farda, si nu chicotea timid. Era de ceva timp victima ironiilor celorlalti, dar nu o interesa.
Fiind de cateva luni implicata intr-o relatie cu un anumit Tannenbaum, se simtea implinita. In special din cauza varstei acestuia inaintate.
Benjamin Tannenbaum era ceea ce multi ar numi un ratat notoriu si recidivist: La cei treizeci si cinci de ani ai sai locuia cu parintii. singurii prieteni pe care ii avea erau pustanii de 16 ani de la bloc, si muncea ca vanzator de jeansi chinezesti in targul 44. Nu il deranja in mod deosebit ca Hera avea 17 ani, ba chiar se mandrea pe alocuri cu faptul ca a sedus o bucata atat de tanara. Hera era proasta, si o imbata gandul ca un barbat in varsta o apreciaza si o iubeste. Il vedea complet denaturat: un om de afaceri descurcaret, cu simt practic si rafinament ascuns; si doar la varsta lui a ajuns la gradul de intelepciune incat sa o vada pe ea ca femeie adevarata si complexa si speciala. Nemernicii de la scoala habar nu aveau. Nici nu vor avea vreodata: era a lui, pentru ca doar el o merita.

A asteptat in caldura infernala finalul cursurilor si a plecat surmenata cu tramvaiul sa il viziteze pe Benny la locul de munca. A fost superb, ca de obicei: acesta a inchis cortul, si a iubit-o acolo pe mormanul nesfarsit de jeansi. A mai stat zece minute si a plecat acasa. A prins telenovelele argentiniene, si a ramas lipita de televizor pana noaptea tarziu. In jur de ora 00 a asaltat calculatorul. Se elibera noul zodiac.. trebuia sa afle ce ii rezerva ziua noua. Probabil caldura..era toata umeda din nou. Nu isi permitea sa aiba un aer conditionat. Era oribil de cald. Lenevea goala pe canapeaua imbacsita. Era acoperita de broboane de sudoare. In pizda ma-sii de incalzire globala.