Home is where yor heart is

Am mers singur pe o stradă aglomerată, lumea mă observă, suficient cât să nu se lovească de mine, să mergem într-o zi în centru, să ne lovim de oameni.


Somnul mă fură întotdeauna odată cu răsăritul, trăiesc noaptea mai mult.
Noaptea e alb-negru. Și gri, mult gri..


Am mers singur pe bulevard, noaptea, nu era nimeni care să mă evite. Noaptea ești mai singur, toți ceilalți dorm.


Mergeam singur pe străzile negre, ploua mărunt; un sacou greu mă trăgea în jos. M-am oprit sub o copertină masivă încercând să găsesc o țigară uscată in pachet. Am fumat, visând la o cafea. Nimeni nu face cafea la așa o oră târzie. Am mers mai departe, am mai fumat o țigară, pauză cu pauză, copertină cu copertină înaintam încet, hainele îmi deveneau tot mai grele de la ploaia mult prea insistentă.


Orașul capătă o atmosferă aparte la lumina rece a lunii, fără culori, fără oameni, doar clădiri, câte o mașină gri si sunetul pașilor tăi. Când plouă, noaptea e mai crudă cu tine, orașul se spală, se curață, și cumva reușește să îți dea impresia că oamenii sunt mizeria de care încearcă să scape.


Era târziu, nu știam exact pe unde puteam să mă întorc acasă. M-am oprit sub un bloc de beton, sa caut o țigara prin sacou. Era al naibii de ud, mergeam prin ploaia maruntă și deasă deja de două ore. Țigările umede, rele, dar fumabile. Exhalam un tutun și am văzut-o. A venit la mine sub copertină, am întrebat-o ce vrea.


Ce faci?
Te căutam.
De ce?
Să îți fur inima.
Îmi pare rău, am lăsat-o acasă..
Acasă la cine?

Estetica Uratului

Atat de des am vazut estetica uratului dezvoltata..
Deja fiind suprautilizata, isi pierde din puterea de convingere, uratul poate fi frumos doar in unele contexte, in unele doze. Nu vrem sa fim inconjurati de urat ironic si critic. Vrem ars gratia artis. Vrem frumos, altminteri e doar urat.