B e e b l i c k

Vreau sa amintesc lumii despre secolul gri. A trecut mult de atunci, poate prea mult incat sa conteze.

Intotdeauna conteaza.

Am ajuns sa dominam lumea din turnuri lucioase si reci. Am evoluat dincolo de capacitatiile proprii. Ale noastre popoare au ingenunchiat umile intre ele; conducatorii viciati de propria putere si-au ridicat imperii aurii; religia desemnata minciuna a fost inlocuita de deceptie ridicata la rangul de religie. Prea multe culori artificale ne conturau existenta: eram legati intre noi prin cordoane virtuale. Oamenii nu mai aveau timp sa isi vada fetele, sa isi stranga mainile, sa isi creasca copii.. A fost o perioada pe cat de luminoasa pe atat de intunecata. Ne-am inrobit copii si fratii si parintii; si ei pe noi. In secolele gri a fost creat Marele Mecanism: "oameni pentru profit". A fost dominat initial de cateva minti, dar acesta crestea si asimila. Prin insasi fragmentarea lui a ajuns sa fie de neoprit: nicio forta nu mai centraliza puterea mecanismului..fragmentele sale se alimentau intre ele la infinit, iar acesta crestea si devena tot mai amplu si mai independent. Omul si-a creat un nou zeu, un zeu de care nu mai putea sa se detaseze.. In acele secole gri, omul si-a creat o colivie; si-a vazut prietenul strivit de gratiile inevitabilului, si asa a fost; iar prietenul, si el l-a vazut inchis pe om..si nimeni nu a mai fost liber.
Ne vom aminti intotdeauna cum cei ce au fost ca noi au s-au sabotat reciproc, pana in pragul unicului pacat: stagnarea. Dupa ce au vazut rezultatele actiunilor lor, le-au acceptat, si le-au numit `limite`.


Dar Marele Mecanism, prea mare pentru a noastra casa albastra, prea lacom pentru a noastra societate, a prabusit lumea intr-o mare saracie. Doar saracia a putut slabi indeajuns pe cei ce se agatau cu vehementa de independenta, incat sa ii poata consuma. Si asta a incercat sa faca.

Atunci omul si-a amintit de prietenul lui, la care i-a intins o bucata de paine. Si amandoi au inteles ca unele lucruri sunt mai importante decat altele. Aceasta a fost ingenuncherea bestiei. Omul a vazut ca poate trai fara firele ce ii teseau colivia. A zambit prietenului sau si au plecat in lume sa creasca impreuna.
Marele Mecanism s-a dizolvat, iar componentele acestuia s-au reasimilat in noua societate.

Acum ne amintim pentru a nu uita. O mare lectie am invatat, iar eroii anonimi au inteles ca tot ce conteaza, avem; iar tot ce nu avem, nu conteaza.

Sa nu privim cerul altfel? Putem sa ne afundam din nou in irelevante. Dar ce frumos este a scrie despre verde si roz, despre noi, cei ce am devenit, nu cei ce am fost inventati. Sa nu aducem inapoi curente si limite.

Omul priveste pe prietenul sau ca pe un prieten. Prietenul il priveste pe om ca pe un prieten. Sa nu uitam ca in fond suntem unul. Un brat, o voce, un suflet: o idee.