Forma nefondata

In spatele unor draperii visinii, o femeie murea strangulata. Umbrele diminetii jucau scene uimitoare de iubire bolnava pe podeaua de lemn ce scartaia jalnic sub apasarea crimei. Mirosea a cafea delicioasa, tigari scumpe si poate un croissant proaspat de la cofetaria de jos.
Un geamat i-a decorat buzele acum vinete.
A inteles de ce o facea..era singurul lucru pe care il mai putea face.
O privea fix.
Cu trupul ingenunchiat asupra ei, o tintuia de o pardoseala plina de riduri.
Ii simtea pulsul tot mai slab. Il prinsese de incheieturi si il tragea inpre ea, sa il simta mai aproape. Nicio clipa nu s-a impotrivit. Se uita in ochii ei si o vedea incandescenta. Era o flacara, in ambalajul ei de gheata. A strans-o pana cand i s-a racit privirea, iar in ochi nu a mai vazut decat propria-si reflexie.
Atunci a eliberat-o, dupa care i-a dat drumul..
S-a apropiat de o masuta neagra cu sticla, a stat pe un fotoliu ridicol de piele, a aprins o tigara, a luat o gura de cafea. Ii parea putin amara..
Privea in gol. Zambea.
Mainile ii erau unse cu deces si speranta, ochii nebuni de o fericire nostalgica ii sclipeau. A luat un cutit de pe masa, si-a desenat linii rosii pe incheieturi, dupa care a adormit.
Zambea.