Scena

Tremura. Il privea mancand cu o nonsalanta agasanta. Si-a mai aprins o tigara, incerca sa se abtina din a isi trada sentimentele. Era un imbecil de proportii, atat de ingamfat!! Isi simtea inima ca un ciocan, o doza absurda de adrenalina a facut-o sa se contorsioneze. Nu mai putea sa il vada asa.. A sfarsit dintr-o data toata sarada:
-Esti un gunoi, o mizerie!
Zarurile erau in aer. O profunda stare de liniste a cuprins-o dintr-o data. S-a uitat in ochii lui negri si galbeni, strabatuti de vene bolnave.
Era socat.
-Poti sa uiti ca exist, eu asa voi face cu tine. Te-am omorat!
-De unde ostilitatea? A intrebat coplesit de situatia neasteptata.
-Stiam ce faci inca de la inceput, te-am lasat sa ma minti, voiam sa vad cat de departe ai putea merge. Acum ma uit in ochii tai si nu vad altceva decat intuneric, intuneric putrezit, murdar.. Stiu totul din prima zi, cand mi-ai zambit increzator si mi-ai cerut o hartie cu zece cifre.
-De ce m-ai lasat? Trebuia sa ma opresti! Crezi ca mi-a venit natural sa iti fac asta? s-a surprins el urland.
-Am refuzat sa cred ce mi s-a zis cand am fost avertizata in privinta ta.. Era ultimul meu dram de inocenta, trebuie sa intelegi, era important.. Tu nu mai contezi, de fapt nu ai contat niciodata, esti un prototip. Imi pare rau acum, simt prea multe, imi pare rau ca te urasc, imi pare rau pentru mine.
-Sa stii ca nu am avut de ales..
-Taci javra!!! Mi-e scarba de tine, te-am privit cum sistematic te-ai infiltrat in viata mea, m-ai mintit si manipulat pentru un motiv atat de.. josnic. Te-am lasat. Si tu! Tu, prost orgolios si credul, ma vedeai atat de proasta, atat de inofensiva..
-Trebuie sa ma crezi, imi pare atat de..
-Acum mai pot avea incredere in oameni? Stii foarte bine ca ai fi mers mai departe, dar nu am rezistat. Stiu, mai erau multe de vazut, am fost prea slaba sa te mai indur.
El si-a luat palaria si a inceput lungul drum inspre usa.